Tradus după: Сегодня ли дают печать антихриста? Пятнадцать вопросов об ИНН, din volumul О нашем поражении, Изд. "Светоляр", Фонд "Благовест", Санкт-Петербург, 1999.
Originalul a apărut cu binecuvântarea Arhiepiscopului de Herson şi Taurida, Ionofan.
FRAGMENT DIN CAP. 9. CE ESTE “PECETEA FIAREI”?
Nu putem să nu observăm că în tradiţia patristică sunt puţine referiri la tema “peceţii fiarei”. Sfinţii Părinţi erau atenţi la locul de unde va ieşi antihrist; la cel drept care se va da; la minunile pe care le va face; la în ce vor trebui să creadă şi în ce nu vor trebui să creadă creştinii acelor vremuri. Dar semnul exterior pe care îl va pune antihrist pe cei ce i se vor închina i-a interesat mai puţin pe Sfinţii Părinţi. Importantă este închinarea. Sfântul Ippolit al Romei înţelegea prin semnul de pe mână fumigaţia cu tămâie jertfită în faţa idolului, iar prin semnul de pe frunte, purtarea unei cununi rituale păgâne. “El le porunceşte tuturor să instaleze pretutindeni instrumente de fumingaţie, astfel încât nimeni dintre sfinţi să nu poată cumpăra, nici vinde, decât dacă mai întâi va aduce jertfă. Acesta este semnul de pe mâna dreaptă. Iar semnul de pe frunte arată că toţi vor fi încununaţi şi toţi vor purta cunună de foc, dar nu cununa vieţii, ci a morţii. Aşa a făcut şi Antioh Epifanie cu iudeii”i. Prin “cununa de foc” se înţelege un marcaj făcut cu fierul încins (vezi 3 Macab. 2, 24). Despre jertfa la idoli, ca o condiţie a comerţului, arhim. Ianuarie explică următoarele. “Versetul al 17-lea spune că fiecare om, care nu se va supune cultului împăratului, va fi ameninţat cu boicotul economic. Unul ca aceasta se lipseşte de mijloace de trai. Aici vedem din nou o radicalizare şi o generalizare a experienţei concrete de la sfârşitul veacului I. Creştinul care dorea să practice comerţul sau un meşteşug oarecare trebuia să aparţină unei bresle sau corporaţii corespunzătoare. Această comunitate cerea participarea la ritualuri religioase închinate zeului ocrotitor sau împăratului. Creştinul care nu făcea acest lucru îşi punea în pericol situaţia economică. În afară de aceasta, există indicii că în Efes, oraş în care ocârmuirea locală răspândea cu un zel deosebit cultul împăratului, exista un obicei: fiecare om care venea la piaţă trebuia, la intrare, să aducă o jertfă şi primea un semn făcut cu cerneală pe încheietura mâinii sau pe frunte (vezi Iez. 9). Numai acesta îi dădea dreptul să cumpere sau să vândă”.
Dar cum anume va arăta ştampila exterioară care va pecetlui falsa credinţă, aceasta are o mai mică importanţă. Şi, în orice caz, Sfinţii Părinţi nu au spus nimic despre materialul din care va fi făcută pecetea. Această circumspecţie tradiţională este justificată, parţial, de faptul că dacă omul se va convinge că pecetea fiarei i se va da într-un anumit mod (de pildă, sub forma codului de bare sau a unui microcip), atunci, dacă forma peceţii va fi alta, el nu va putea sesiza din timp pericolul duhovnicesc care îl ameninţă sub o înfăţişare neaşteptată.
FRAGMENT DIN CAP 6. CUM SĂ-L RECUNOAŞTEM PE ANTIHRIST?
Cea mai exactă, mai literală şi mai istorică semnificaţie a cuvintelor Apostolui Ioan despre taina “celor trei de şase” este: “regele Israelului”. 666 este semnificaţia numerică a formulei “ha-melek – le-işra’el”. Sfântul Apostol Ioan nu a descifrat direct acest număr, întrucât dacă acest nume ar fi fost scris de-a dreptul, iudeii s-ar fi îndepărtat imediat de cele predicate de Evangheliei. Deoarece asta înseamnă că acel mesia, a cărui venire este aşteptată de iudei de mai multe milenii va fi duşmanul lui Dumnezeu, un fals hristos. Acest avertisment al Apostolui Ioan le înlesneşte mult viaţa creştinilor. Noi nu trebuie să ghicim după mintea noastră dacă a venit, sau nu antihrist, dacă îşi pune deja capcanele, sau nu. De fapt, creştinul ortodox nu trebuie să manifeste un interes special în căutarea lui antihrist. El nici nu trebuie căutat: se va arăta singur lumii. Trebuie doar, din când în când, să te uiţi la postul de televiziune NTVii... Una din deosebirile fundamentale între creştinism şi iudaism constă în faptul că, din punctul de vedere al iudaismului, Mesia nu poate veni în lume pe ascuns. Puterea lui trebuie să fie vădită şi revoluţia pe care o va produce în ordinea lumii trebuie să fie, de asemeni, evidentă tuturor. Numai creştinii, obişnuiţi cu imaginea “ascunsă”, de taină a lui Hristos, de la prima Sa venire, sunt înclinaţi să presupună că la fel ar putea să fie şi aşteptările mesianice ale iudeilor. Dar aceasta este o proiecţie eronată a propriilor concepţii şi credinţe asupra unor oameni complet diferiţi. Mesia al iudeilor va fi proclamat în mod public şi tunător. El va fi încoronat şi înscăunat în Templul din Ierusalimiii. El va fi nu numai un om politic, ci şi un lider care va pretinde închinare religioasă. “El nu va aduce lumea la idolatrie, dar va fi vrăjmaş al lui Dumnezeu, va respinge toţi zeii şi va porunci lumii să i se închine lui, în locul lui Dumnezeu şi va trona în Templul lui Dumnezeu – nu numai în cel din Ierusalim, ci peste tot în biserici”iv. Conform admirabilei observaţii a lui M. Markiş, “Omul va rămâne om: respingerea minciunii nu poate fi dezrădăcinată din el. Iar când vom fi deja dezgustaţi de toate măruntele, ponositele semiadevăruri particulare – din fiecare confesiune, din fiecare Biserică a noastră – atunci ni se va propune, în schimb, o superminciună, una singură, globală, puternică, evidentă şi ultimă”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu